Dacă locuiți sau vă aflați în afara României, o parte dintre actele notariale le puteți
obține la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României. Aflați ce se poate
face la consulat, ce nu, cum folosiți în România un act întocmit în străinătate și cum circulă în
străinătate actele notariale românești.
Redactări de înscrisuri, autentificări, legalizări de semnătură, copii legalizate, traduceri, dată certă, depozit și duplicate, îndeplinite de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.
Ce puteți obține la consulat
Cele mai frecvente acte solicitate de românii din străinătate sunt procurile – pentru vânzarea sau cumpărarea unui imobil, pentru dezbaterea unei moșteniri, pentru reprezentarea în fața instituțiilor din țară –, declarațiile autentice (de exemplu, declarația de acceptare sau de renunțare la moștenire), legalizarea semnăturii pe un înscris, copiile legalizate de pe acte și traducerile. Toate acestea intră în competența consulatului.
Contractele privind imobilele, convențiile matrimoniale, divorțul și dezbaterea moștenirii nu pot fi îndeplinite la consulat. Vedeți ce puteți face în aceste situații în secțiunea Ce nu se poate face la consulat →
Cine poate solicita
Actele notariale consulare se îndeplinesc la cererea cetățenilor români și a persoanelor juridice române. Persoanele fizice sau juridice străine pot solicita aceste acte numai dacă ele urmează să producă efecte juridice în România și numai în măsura în care legea statului de reședință sau acordurile bilaterale nu se opun (art. 18 alin. (4) din Legea nr. 36/1995).
Unde se îndeplinesc actele
Actele notariale se îndeplinesc la sediul misiunii diplomatice sau al oficiului consular. Ele pot fi îndeplinite și la bordul navelor și aeronavelor sub pavilion românesc staționate în raza de activitate a consulatului, precum și la domiciliul cetățeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convențiile internaționale la care România și statul de reședință sunt părți sau dacă legea locală nu se opune (art. 18 alin. (5) din Legea nr. 36/1995).
Ce document primiți
Actul autentificat la consulat urmează regimul înscrisului autentic notarial (art. 90 alin. (1) din Legea nr. 36/1995). Duplicatele de pe actele întocmite de consulat se eliberează de consulatul care le-a întocmit (art. 18 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 36/1995).
Pentru actele care urmează a fi folosite în România nu este necesară nicio formalitate suplimentară de recunoaștere: apostila și supralegalizarea privesc actele autorităților străine, nu pe cele ale autorităților române din străinătate.
Vânzările și celelalte acte translative și constitutive privind imobilele, convențiile matrimoniale, divorțul și moștenirea se încheie numai în țară, la notarul public.
Competența notarială a misiunilor diplomatice și oficiilor consulare este limitată prin lege. Patru categorii de acte se încheie numai în România, la notarul public: actele juridice între vii cu efect constitutiv sau translativ de proprietate, actele privind regimul matrimonial, divorțul și dezbaterea moștenirii. Pentru fiecare dintre ele legea oferă însă o cale prin care puteți rezolva situația fără a vă deplasa în țară sau limitând deplasarea la un singur drum.
Vânzarea și celelalte acte privind imobilele
Ce puteți face: autentificați la consulat o procură specială prin care împuterniciți o persoană de încredere să încheie actul în numele dumneavoastră. Procura trebuie să descrie exact actul și bunul; o procură generală nu este suficientă. Vedeți secțiunea Procura dată din străinătate →
Convenția matrimonială
Alegerea, modificarea sau lichidarea regimului matrimonial se face prin convenție autentificată de notarul public, sub sancțiunea nulității absolute. Consimțământul poate fi exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat (art. 330 alin. (1) din Codul civil). Procura, cu proiectul convenției anexat, poate fi autentificată la consulat.
Divorțul
Divorțul prin acordul soților este de competența notarului public din circumscripția judecătoriei în care s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuință comună a soților (art. 15 lit. e) din Legea nr. 36/1995). Cererea poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică (art. 376 alin. (2) din Codul civil), însă la expirarea termenului de reflecție de 30 de zile soții trebuie să se prezinte personal în fața notarului public pentru a confirma că stăruie în divorț (art. 376 alin. (3) din Codul civil; art. 269 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995).
Depunerea cererii prin mandatar vă permite să faceți un singur drum în țară, la termenul final. Vedeți pagina Divorț notarial →
Moștenirea
Procedura succesorală se îndeplinește numai de notarul public din România. La consulat puteți însă da declarația autentică de acceptare sau de renunțare la moștenire (art. 1120 alin. (2) din Codul civil) și procura prin care împuterniciți o persoană să vă reprezinte în procedura succesorală.
Cum împuterniciți o persoană din România să încheie actul în numele dumneavoastră, la consulat sau la un notar străin?
Procura este instrumentul prin care cele mai multe dintre actele care nu pot fi încheiate la consulat ajung totuși să se încheie fără prezența dumneavoastră în țară. Împuterniciți o persoană de încredere – o rudă, un prieten, un apropiat – să semneze în numele dumneavoastră în fața notarului public din România. Mandatul dat pentru încheierea unui act supus unei anumite forme trebuie să respecte acea formă (art. 2013 alin. (2) din Codul civil).
Ce trebuie să cuprindă procura
Pentru anumite tipuri de acte, procura trebuie să fie specială: să arate actul care urmează a fi încheiat, bunul la care se referă și limitele în care mandatarul poate acționa. O procură generală, prin care împuterniciți pe cineva să „vă reprezinte în toate problemele”, nu este suficientă pentru vânzarea unui imobil, spre exemplu.
💡
Este util să solicitați în prealabil notarului public din România, la care se va încheia actul, proiectul procurii sau lista elementelor pe care trebuie să le conțină.
Dacă nu prevede un termen, mandatul încetează în 3 ani de la data încheierii (art. 2015 din Codul civil).
Cum obțineți procura
01
La misiunile diplomatice și oficiile consulare ale țării noastre din străinătate
Autentificarea procurii intră în competența misiunilor diplomatice și oficiilor consulare (art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 36/1995). Procura se întocmește în limba română și poate fi folosită direct la notarul public din țară, fără apostilă, supralegalizare sau traducere.
02
La un notar din statul în care vă aflați
Procura autentificată de un notar străin poate fi folosită în România dacă îndeplinește condițiile de formă și de fond necesare pentru îndeplinirea procedurii în cauză și numai după îndeplinirea formalităților de recunoaștere: apostilă, dacă statul este parte la Convenția de la Haga, sau supralegalizare de către misiunea diplomatică ori oficiul consular al României din acel stat sau de Ministerul Afacerilor Externe (art. 139 alin. (2) din Legea nr. 36/1995), dacă nu există un tratat bilateral care să scutească de îndeplinirea acestei formalități. Apoi procura se traduce în România de un interpret și traducător autorizat, iar semnătura acestuia se legalizează de notarul public (art. 318–320 din Regulament). Această cale este de obicei mai lungă și mai costisitoare decât prima.
Discutați cu notarul din țară care urmează să îndeplinească procedura pentru a afla dacă notarii din țara în care vă aflați pot încheia procura în forma necesară finalizării procedurii sau este necesar să vă adresați misiunii consulare.
03
Transmiterea procurii în țară
Mandatarul prezintă notarului public originalul procurii, împreună cu traducerea legalizată, dacă este cazul. Notarul verifică în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor că procura nu a fost revocată.
Revocarea procurii
Puteți revoca procura oricând, printr-o declarație de revocare. Pentru ca revocarea să producă efecte față de notarul care ar urma să încheie actul, ea trebuie înscrisă în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor.
Moștenirea când defunctul a locuit în străinătate
Care notar public este competent și ce acte suplimentare sunt necesare dacă persoana decedată și-a avut ultimul domiciliu în afara României?
Când o persoană moare având ultimul domiciliu în afara României, regula obișnuită – moștenirea se dezbate la notarul din circumscripția ultimului domiciliu – nu mai poate fi aplicată. Legea stabilește o ordine de reguli după care se determină notarul public competent (art. 103 alin. (4)–(6) din Legea nr. 36/1995).
Care notar public este competent
01
Dacă în România există un imobil care a aparținut defunctului
Competent este notarul public cel dintâi sesizat din circumscripția în care se află imobilul. Dacă există imobile în mai multe circumscripții, moștenitorii pot alege oricare dintre ele.
02
Dacă nu există imobile, dar există bunuri mobile
Competent este notarul public cel dintâi sesizat din circumscripția în care se află bunurile mobile, de exemplu un cont bancar, un autoturism, acțiuni.
03
Dacă nu există niciun bun în România
Competent este oricare notar public din țară, cel dintâi sesizat.
Aceleași reguli se aplică și când ultimul domiciliu nu este cunoscut sau când certificatul de deces indică doar statul în care defunctul a locuit (art. 103 alin. (6) și (7) din Legea nr. 36/1995; art. 954 alin. (3) din Codul civil).
Notarul sesizat verifică în Registrul de evidență a procedurilor succesorale al Camerei și în registrele naționale că procedura nu a fost deja deschisă la alt notar (art. 103 alin. (3)).
Legea aplicabilă moștenirii
Pentru succesiunile deschise după 17 august 2015, în raporturile cu celelalte state membre ale Uniunii Europene se aplică Regulamentul (UE) nr. 650/2012: moștenirea este guvernată, în ansamblul ei, de legea statului în care defunctul își avea reședința obișnuită la data decesului, cu excepția cazului în care a ales prin testament legea cetățeniei sale.
💡
Având în vedere complexitatea procedurilor succesorale cu elemente de extraneitate, este recomandat să vă adresați unui notar public pentru obținerea unei consultații juridice în cadrul căreia veți primi informații privind legea aplicabilă, actele necesare, termenul în care poate fi soluționat un astfel de dosar, precum și taxele aferente procedurii. Căutați un birou notarial →
Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României
Unde găsiți consulatul competent, cum vă programați și ce documente să pregătiți?
Actele notariale consulare se îndeplinesc de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din statul în care vă aflați. Rețeaua consulară este organizată și administrată de Ministerul Afacerilor Externe; datele de contact, programul și condițiile de acces se pot modifica, de aceea această pagină trimite la sursa oficială.
Unde găsiți consulatul competent
Lista actualizată a misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, cu adrese, circumscripții consulare și date de contact, este publicată de Ministerul Afacerilor Externe: Misiuni ale României ↗
Într-un stat pot funcționa mai multe oficii consulare, fiecare cu propria circumscripție; verificați care dintre ele deservește regiunea în care locuiți.
Programarea
Actele notariale se îndeplinesc, de regulă, pe bază de programare prealabilă, prin platforma de programări online a Ministerului Afacerilor Externe: Servicii Consulare ↗
La programare indicați tipul actului solicitat; unele consulate cer transmiterea în prealabil a datelor necesare redactării. Dacă nu aveți toate datele, consultați un notar public din țară. În acest fel evitați să vă deplasați de mai multe ori pentru același act.
Apostila și supralegalizarea
Consulatul îndeplinește acte notariale, dar nu poate aplica apostila sau supralegalizarea pe actele notarilor publici din România. Pentru folosirea în străinătate a unui act întocmit în țară, adresați-vă Camerei Notarilor Publici. Vedeți Apostilare → și Supralegalizare →
