Procedura succesorală

La pierderea unei persoane apropiate, patrimoniul acesteia — bunurile, drepturile și obligațiile sale — se transmite moștenitorilor. Pentru ca această transmitere să fie recunoscută și opozabilă față de oricine, trebuie să se stabilească cine sunt moștenitorii, ce drepturi are fiecare și ce cuprinde masa succesorală. Aceasta este procedura succesorală.

Atunci când moștenitorii se înțeleg, procedura se desfășoară integral în fața notarului public, fără a fi nevoie să vă adresați instanței. Notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și a legatarilor, întinderea drepturilor fiecăruia și compunerea masei succesorale, pe baza actelor de stare civilă, a testamentului, dacă există, și a probelor administrate în cauză. Rezultatul este certificatul de moștenitor — un act cu forța probantă a înscrisului autentic, care vă atestă atât calitatea de moștenitor, cât și dreptul de proprietate asupra bunurilor ce vă revin.

Termenul de opțiune succesorală

Dreptul de a accepta sau de a renunța la o moștenire se numește drept de opțiune succesorală și se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, care este, de regulă, data decesului.

Acest termen nu este o formalitate. Dacă nu vă exercitați dreptul de a accepta moștenirea în acest interval, legea prezumă că ați renunțat la ea. De aceea, exprimarea opțiunii succesorale nu trebuie amânată.

Acceptarea și renunțarea la moștenire

Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine.

Puteți accepta moștenirea în mod expres — printr-o declarație dată în formă autentică — sau tacit, atunci când faceți un act pe care nu l-ați putea face decât în calitate de moștenitor.

Dacă alegeți să renunțați, declarația de renunțare se dă în formă autentică, la orice notar public, și se înscrie într-un registru notarial național, pentru ca renunțarea să fie cunoscută de terți. Succesibilul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor, iar partea sa revine celorlalți moștenitori. Declarațiile de opțiune se înscriu în Registrul național notarial de evidență a opțiunilor succesorale (RNNEOS), administrat de Centrul Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale (CNARNN – Infonot) →

Cine poate deschide procedura și la ce notar

Procedura succesorală se deschide la cererea oricărei persoane interesate — un moștenitor, un creditor al moștenirii sau al unui moștenitor ori orice altă persoană care justifică un interes legitim.

Competența aparține notarului public din raza tribunalului în care s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului. Dacă în circumscripția aceluiași tribunal își desfășoară activitatea mai mulți notari, procedura revine primului notar sesizat. Tocmai de aceea notarul verifică, înainte de orice, dacă o procedură pentru aceeași moștenire nu a fost deja deschisă în altă parte, consultând evidențele succesorale ținute la nivelul Camerelor Notarilor Publici.

Deschiderea procedurii ca urmare a sesizării secretarului general al primăriei

Procedura nu se deschide numai la cererea dumneavoastră. Secretarul general al primăriei în care defunctul a avut ultimul domiciliu este obligat să trimită, de regulă în 30 de zile de la deces, o sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale către Camera Notarilor Publici. Camera o înregistrează și o repartizează unui notar competent (art. 243 din Ordonanța de urgență 57/2019 privind Codul administrativ).

Sesizarea doar deschide dosarul — nu ține locul demersului dumneavoastră. Ca moștenitor, tot dumneavoastră vă prezentați la notar, acceptați moștenirea în termen și aduceți actele necesare; certificatul de moștenitor se eliberează numai după acești pași.

Dacă niciun moștenitor nu acceptă, moștenirea devine vacantă

Moștenirea nu se rezolvă de la sine. Dacă nu o acceptați în termenul de un an — fie pentru că renunțați, fie pentru că lăsați termenul să treacă fără să faceți acte de acceptare expresă sau tacită —, legea consideră că ați renunțat la ea.

Iar dacă niciun moștenitor nu acceptă, moștenirea devine vacantă: bunurile revin comunei, orașului sau municipiului și intră în domeniul privat al acestuia. Notarul citează autoritatea îndreptățită să le preia și constată vacanța prin certificat de vacanță succesorală.

De aceea, dacă vi se cuvine o moștenire, nu amânați: dacă nu o acceptați la timp, ea poate ajunge, în cele din urmă, în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.

Ce acte trebuie să pregătiți

Pentru deschiderea dosarului succesoral, notarul are nevoie să cunoască datele defunctului, moștenitorii și ce cuprindea patrimoniul acestuia. În acest scop trebuie să prezentați:

• certificatul de deces al defunctului;
• actele de stare civilă ale defunctului (naștere, căsătorii, acte de desfacere a căsătoriilor);
• actele de stare civilă care dovedesc legătura dumneavoastră de rudenie și a celorlalți moștenitori cu defunctul (certificate de naștere, de căsătorie);
• actele de identitate ale moștenitorilor;
• testamentul, dacă există;
• informații și acte despre bunurile ce au aparținut defunctului (imobile, conturi, autovehicule) și date despre eventualele datorii;
• informații referitoare la domiciliul celorlalți succesibili.

În funcție de situația particulară, este posibil ca notarul să solicite și alte acte cu privire la situația personală sau patrimonială a defunctului, în vederea înregistrării, continuării sau finalizării procedurii.

Cum se desfășoară procedura

1. Deschiderea dosarului succesoral. Cererea cuprinde datele de stare civilă ale defunctului, numele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile și pasivul succesoral. Ea se înregistrează mai întâi în evidențele succesorale ale Camerei, apoi în registrul succesoral al notarului.
2. Citarea moștenitorilor. Notarul citează persoanele cu vocație la moștenire dacă acestea nu se prezintă personal încă de la început, iar dacă există testament, și pe legatari și pe executorul testamentar (dacă este cazul).
3. Stabilirea moștenitorilor și a masei succesorale. Notarul stabilește calitatea și numărul moștenitorilor, întinderea drepturilor lor și bunurile care compun masa succesorală, pe baza actelor de stare civilă, a testamentului, dacă există, și a celorlalte probe. Dacă testamentul este olograf, acesta este deschis, vizat spre neschimbare și validat și, în cazurile prevăzute de lege, supus unei expertize. Declarațiile de opțiune se înscriu în registrul național notarial.
4. Încheierea finală. Atunci când există bunuri, moștenitorii s-au înțeles și probele sunt îndestulătoare, notarul întocmește încheierea finală a procedurii succesorale, care are forța probantă a înscrisului autentic.
5. Eliberarea certificatului de moștenitor. Pe baza încheierii finale se redactează certificatul de moștenitor, eliberat în câte un exemplar fiecărui moștenitor.

Ce document primiți

Certificatul de moștenitor face dovada calității dumneavoastră de moștenitor — legal sau testamentar — și a dreptului de proprietate asupra bunurilor din masa succesorală, în cota ce vă revine. Cu acest certificat vă puteți înscrie dreptul de proprietate în evidențele fiscale, puteți dispune de bunuri și vă puteți dovedi calitatea în fața oricărei persoane sau autorități. Dacă imobilul este intabulat în cartea funciară, notarul public va îndeplini formalitățile de publicitate imobiliară.

Dacă, după eliberarea certificatului, se descoperă bunuri omise, procedura poate fi reluată pentru eliberarea unui certificat suplimentar. Iar dacă aveți nevoie să vi se ateste doar calitatea și numărul moștenitorilor, fără stabilirea masei succesorale, notarul poate elibera un certificat de calitate de moștenitor.

Când neînțelegerile se soluționează în instanță

Procedura succesorală notarială se întemeiază pe acordul moștenitorilor. Atunci când acest acord lipsește, notarul suspendă procedura și îndrumă părțile către instanță. Dacă încetează cauzele care au dus la suspendare, notarul poate, la cererea părților, să repună dosarul pe rol.

Cât costă procedura succesorală

Onorariile minimale sunt stabilite prin Normele privind tarifele de onorarii minimale, aprobate prin ordin al ministrului justiției. Onorariul pentru eliberarea certificatului de moștenitor se calculează pe dosar, indiferent de numărul moștenitorilor, în funcție de valoarea masei succesorale, pe tranșe procentuale, pornind de la 2,7% pentru moșteniri până în 20.000 lei (dar nu mai puțin de 240 lei), cu procente descrescătoare pentru valori mai mari. Notarul poate stabili un onorariu mai mare în funcție de complexitatea dosarului, dar niciodată sub minimul legal. Reducerile de onorariu se pot acorda numai în cazurile expres prevăzute de lege — printre care moștenitorii minori fără venituri sau cei cu venituri sub salariul minim.

Alte costuri asociate procedurii succesorale

Notarul colectează în numele altor instituții sume care nu reprezintă venitul său: impozitul pe moștenire datorat potrivit Codului fiscal, tariful de publicitate imobiliară — dacă în masa succesorală se află bunuri imobile (pentru înscrierea drepturilor în cartea funciară, virat către ANCPI) —, TVA aplicată asupra onorariului notarial și taxele privind efectuarea unor verificări în vederea finalizării procedurii succesorale. Detalii complete găsiți în secțiunea Taxe și onorarii →