Autentificarea înscrisurilor

Spre deosebire de un înscris sub semnătură privată, actul autentic notarial este rodul unei verificări profesionale riguroase și se bucură de o autoritate juridică superioară oricărui document privat. Notarul public, învestit prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public, verifică îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale actului, analizează legalitatea fiecărei clauze, se convinge că actul exprimă voința liberă și reală a tuturor părților, prevenind litigiile prin intervenția sa. Rezultatul acestei verificări este un act de autoritate publică, cu forța probantă și, după caz, forța executorie prevăzute de lege, o putere juridică pe care niciun document privat nu o poate avea.

(1) Înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.

(2) Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane.

art. 270 Cod de procedură civilă

Conservarea actelor autentificate

Grija pentru actul dumneavoastră nu se încheie la momentul semnării. Originalul se păstrează în arhiva biroului notarial sau a Camerei Notarilor Publici, arhive de utilitate publică, în termene stabilite prin lege, unele categorii de acte fiind conservate permanent. Dacă duplicatul primit la momentul semnării se deteriorează sau se pierde, puteți oricând obține un nou duplicat de la notarul care a instrumentat actul sau de la persoana responsabilă cu conservarea arhivei acestuia. Aceasta este o garanție pe care niciun document privat nu v-o poate oferi.

Când este obligatorie autentificarea

Legea impune forma autentică notarială ca o condiție de valabilitate a unor acte juridice. Actele juridice pentru care legea prevede forma autentică nu pot fi redactate decât de notarii publici. Printre cele mai frecvente astfel de acte se numără contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele, contractele de ipotecă imobiliară, contractele de donație, convențiile matrimoniale, testamentele autentice, procurile pentru acte cu efect constitutiv sau translativ de proprietate și acordurile parentale din procedura divorțului.

Orice alt înscris poate fi autentificat la cererea dumneavoastră, chiar dacă legea nu o impune.

Cum se desfășoară procedura autentificării

Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarelor etape:

1. 01

   Verificarea identității

   Dacă nu vă cunoaște personal, notarul public vă stabilește identitatea pe baza actelor de identitate prevăzute de lege sau, în condițiile prevăzute de lege, pe baza pașaportului. Identitatea poate fi atestată și de avocatul care vă asistă.

   Elementele obligatorii de identificare pentru persoana fizică română sunt: numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul sau reședința obișnuită.

2. 02

   Exprimarea consimțământului

   După citirea actului, notarul public vă va întreba dacă ați înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse exprimă voința dumneavoastră. Notarul public are obligația să deslușească raporturile juridice dintre părți, să verifice dacă scopul urmărit este în conformitate cu legea și să vă dea îndrumările necesare asupra efectelor juridice ale actului.

   Consimțământul se exteriorizează prin semnătură.

3. 03

   Semnarea actului

   Actul autentic este semnat într-un exemplar împreună cu anexele care fac parte integrantă din acesta, în fața notarului public. Dacă nu puteți semna din cauza unei infirmități, boli sau altor cauze obiective, notarul public face mențiune expresă despre această împrejurare în încheierea de autentificare, iar prezența a doi martori-asistenți suplinește semnătura.

4. 04

   Încheierea de autentificare

   Notarul public întocmește o încheiere care constată îndeplinirea tuturor condițiilor legale. Aceasta cuprinde, printre altele, constatarea că s-a luat consimțământul părților, constatarea că înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți să îl semneze și dispoziția de învestire cu formă autentică, exprimată prin cuvintele: „Se declară autentic prezentul înscris."

Acte autentificate prin interpret

Actele notariale se întocmesc în limba română. Dacă nu vorbiți sau nu înțelegeți limba română, puteți lua cunoștință de conținutul actului numai printr-un traducător sau interpret autorizat, care va semna încheierea alături de notarul public.

Ce document primiți

Actul autentic notarial se întocmește într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva biroului notarial. Dumneavoastră primiți un duplicat de pe actul original, care are aceeași forță probantă ca originalul.

Reprezentarea prin mandatar

Puteți fi reprezentat la autentificare printr-un mandatar care deține o procură specială autentică, cu excepțiile prevăzute de lege în care este obligatorie prezența dumneavoastră personală. Notarul public verifică procura în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora. Dacă procura a fost revocată sau mandantul a decedat, cererea de autentificare va fi respinsă.

Care este forța juridică a actului autentic?

Legea distinge între două categorii de constatări cuprinse în actul autentic:

Forța executorie

Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă (de exemplu, un contract de împrumut sau un contract care cuprinde o obligație de predare a bunului la o anumită dată) are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia.

Constituie titlu executoriu și acordul parental autentificat de notarul public, prin care părinții se înțeleg cu privire la locuința copilului, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul și alte aspecte asupra cărora pot dispune potrivit legii.

Când poate fi refuzată autentificarea

Notarul public va refuza întocmirea actului dacă acesta este contrar legii și bunelor moravuri. De asemenea, cererea dumneavoastră poate fi respinsă și pentru:

• neprezentarea documentației necesare sau prezentarea incompletă a acesteia;
• neplata tarifelor, a impozitului și a onorariului stabilit;
• imposibilitatea stabilirii identității dumneavoastră sau lipsa de discernământ.

Refuzul se motivează printr-o încheiere de respingere, care precizează calea de atac și instanța competentă. Dacă nu sunteți de acord cu refuzul, puteți face plângere în termen de 10 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își desfășoară activitatea notarul public.

Cât costă autentificarea

Onorariile notariale minime sunt stabilite prin Normele privind tarifele de onorarii minimale, aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției. Notarul poate stabili un onorariu mai mare în funcție de complexitatea actului, dar niciodată sub minimul legal.

Există două tipuri de onorarii: sume fixe, pentru acte neevaluabile în bani (de exemplu, o declarație simplă, care va costa minimum 50 lei), și onorarii procentuale pe tranșe valorice, pentru actele evaluabile în bani, unde procentul scade pe măsură ce valoarea crește. Pentru un contract de vânzare-cumpărare imobiliară, onorariul pornește de la 2,2% din valoarea tranzacției (dar nu mai puțin de 230 lei) și scade progresiv pentru sume mai mari. Detalii complete și exemple de calcul găsiți în secțiunea Taxe și onorarii →

Reducerile de onorariu se pot acorda numai în cazurile expres prevăzute de lege, pentru anumite categorii sociale, pentru acte în cadrul programului Prima Casă sau pentru valorificarea unor drepturi sociale.

Alte sume de bani care se plătesc pentru procedura autentificării

Notarul colectează în numele altor instituții și sume care nu reprezintă venitul său: impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare (datorat de vânzător, virat la bugetul de stat), tariful de publicitate imobiliară (pentru înscrierea dreptului în cartea funciară, virat către ANCPI), TVA aplicată asupra onorariului notarial, tarife plătite pentru realizarea unor verificări necesare autentificării etc. Detalii în secțiunea Taxe și onorarii →