Întrebări frecvente (FAQ)

Legea cere forma autentică notarială, sub sancțiunea nulității absolute, printre altele pentru: convențiile care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea funciară — vânzarea, donația, ipoteca asupra imobilelor —, contractul de donație, contractul de întreținere, convenția matrimonială, declarația de renunțare la moștenire și vânzarea unei moșteniri. Alte acte pot fi încheiate și în alte forme, dar forma autentică este totuși preferabilă pentru că le dă forță probantă deplină și constituie titlu executoriu atunci când constată o creanță certă și lichidă.

Art. 1244, art. 1011, art. 2255, art. 2378, art. 330, art. 1120 și art. 1747 din Codul civil

Regula este libertatea deplină: notarul public are competență generală, deci vă puteți adresa oricărui birou din țară. Excepțiile: succesiunea se dezbate la un notar din circumscripția tribunalului ultimului domiciliu al defunctului; divorțul — la un notar din circumscripția judecătoriei locului încheierii căsătoriei sau al ultimei locuințe comune; duplicatele și îndreptarea erorilor — la notarul în a cărui arhivă se află originalul.

Art. 15 din Legea nr. 36/1995

Actele notariale se îndeplinesc, de regulă, în timpul programului de lucru cu publicul, afișat la sediul biroului. Pentru procedurile cu mai multe termene, cum este succesiunea, datele se stabilesc la termene sau prin citația comunicată. Este însă recomandabil să solicitați telefonic sau prin email o programare pentru a evita așteptarea sau situațiile în care notarul este plecat pentru o procedură în deplasare. De asemenea o programare este necesară în cazul în care procedura presupune un termen mai lung de analiză a documentelor și nu poate fi realizată pe loc.

Art. 83 din Legea nr. 36/1995

Regula: părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, iar notarul verifică obligatoriu, în registrul național, ca procura să nu fi fost revocată. Excepțiile sunt actele strict personale: testamentul este act personal și nu poate fi făcut prin reprezentant, iar la divorț soții trebuie să se prezinte personal la împlinirea termenului de reflecție, chiar dacă cererea a putut fi depusă prin mandatar.

Art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995; art. 1034 și art. 376 din Codul civil

Legea nu stabilește termene generale — durata depinde de complexitatea actului și de verificările necesare. Există însă repere legale pentru anumite proceduri. De exemplu divorțul presupune un termen de reflecție de 30 de zile.

Art. 376 din Codul civil; art. 83 alin. (3) din Legea nr. 36/1995

Onorariile notariale minimale sunt stabilite prin ordin al ministrului justiției: sume fixe pentru actele neevaluabile în bani, procente pe tranșe pentru cele evaluabile, onorarii libere pentru câteva proceduri. La tranzacțiile imobiliare se adaugă impozitul pe transfer și tarifele de carte funciară, pe care notarul le colectează pentru stat.

Normele privind tarifele de onorarii; art. 111 din Codul fiscal

→ Vezi pagina „Taxe și onorarii”, cu tabele complete și exemple de calcul

Legea notarială nu reglementează mijlocul de plată — ea cere doar ca încheierea să menționeze perceperea tarifelor, a impozitelor și a onorariului, cu cuantumul lor. Mijloacele de plată acceptate țin de organizarea fiecărui birou; întrebați biroul ales.

Art. 84 lit. i) din Legea nr. 36/1995

Da. Onorariul vă poate fi comunicat înainte de încheierea actului, iar pentru situațiile complexe puteți cere o consultație juridică notarială — al cărei onorariu, dacă încheiați apoi actul la același birou, se deduce din onorariul final.

Art. 79–80 din Legea nr. 36/1995; art. 11 din Normele privind tarifele de onorarii

→ Vezi pagina „Consultația juridică notarială”

Puteți obține un duplicat, cu aceeași forță probantă ca originalul, de la notarul în a cărui arhivă se află actul; pentru actele fostelor notariate de stat, de la instituția care a preluat arhiva. Dacă a dispărut orice exemplar original, actul se reconstituie prin încheiere, cu citarea tuturor părților.

Art. 156, art. 157 și art. 15 lit. d) din Legea nr. 36/1995

→ Vezi pagina „Eliberarea de duplicate” și pagina dedicată Camerelor Notarilor Publici

Depinde de natura lui. Erorile materiale și omisiunile vădite se îndreaptă prin încheiere de către notar. Contractele se modifică sau încetează prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege — printr-un act de aceeași formă. Actele unilaterale au regulile lor: testamentul este esențialmente revocabil, iar procura poate fi revocată oricând de mandant.

Art. 88 din Legea nr. 36/1995; art. 1270 alin. (2), art. 1034, art. 1051 și art. 2031 din Codul civil

Legea nu cuprinde o listă unică — documentația depinde de imobil și de situația părților, iar lipsa ei atrage respingerea cererii. Constant necesare sunt actele de identitate, actele de stare civilă (dacă au un impact asupra dobândirii sau înstrăinării), actele de proprietate, documentația cadastrală, certificatul de atestare fiscală, adeverința de la asociația de proprietari (dacă este un bun situat în condominiu), certificatul energetic, contractele de utilități și dovada plății lor la zi și orice alt act necesar pentru transferul proprietății în deplină legalitate și siguranță pentru dobânditor. Extrasul de carte funciară pentru autentificare îl obține notarul. Biroul ales vă comunică lista exactă pentru cazul dumneavoastră.

Art. 85 și art. 86 din Legea nr. 36/1995; art. 35 din Legea nr. 7/1996

→ Vezi pagina „Procedura autentificării”

Onorariul minim se calculează pe tranșe de valoare, la care se adaugă TVA, impozitul pe transfer și tarifele de carte funciară, colectate de notar pentru stat se calculează în funcție de valoarea imobilului și data dobândirii.

Anexa nr. 2 la Normele privind tarifele de onorarii

→ Vezi pagina „Taxe și onorarii”, secțiunile despre transferuri imobiliare și impozit

În lipsă de stipulație contrară, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului — de aici practica larg răspândită ca onorariul notarial să fie plătit de cumpărător. Regula este însă supletivă: părțile pot conveni altfel, iar înțelegerea lor se consemnează în contract. Impozitul pe transferul proprietății este, prin lege, în sarcina vânzătorului, iar tariful de înscriere în cartea funciară privește dobânditorul, care este beneficiarul intabulării.

Art. 1666 alin. (1) din Codul civil; art. 111 din Codul fiscal

Impozitul pe transferul dreptului de proprietate: 3% din valoare pentru imobilele deținute până la 3 ani inclusiv, 1% pentru cele deținute mai mult de 3 ani. Notarul îl calculează, îl reține și îl virează bugetului de stat.

Art. 111 din Codul fiscal

→ Vezi pagina „Taxe și onorarii”, secțiunea despre impozitul pe transfer

„Grila” este denumirea uzuală a studiului de piață realizat de Camerele Notarilor Publici, care stabilește valorile minime ale imobilelor. Dacă valoarea declarată de părți este mai mică decât valoarea minimă din studiu, onorariul și impozitul se calculează la valoarea din studiu.

Art. 4 alin. (3) din Normele privind tarifele de onorarii; art. 111 din Codul fiscal

→ Vezi pagina „Expertize notariale”

Prețul este cel convenit liber de părți, iar studiul de piață nu îl limitează — el privește doar baza de calcul: onorariul și impozitul nu pot fi calculate sub valoarea minimă din studiu, chiar dacă prețul convenit este mai mic. Atenție însă: prețul declarat în contract trebuie să fie cel real. Codul civil cere ca prețul să fie serios, iar vânzarea este anulabilă dacă prețul este stabilit fără intenția de a fi plătit ori este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare. Declararea unui preț mai mic decât cel plătit în realitate pune în pericol, așadar, chiar valabilitatea contractului.

Art. 1660 alin. (2) și art. 1665 din Codul civil; art. 4 alin. (3) din Normele privind tarifele de onorarii; art. 111 din Codul fiscal

Extrasul de carte funciară pentru autentificare este solicitat de notarul public și este valabil 10 zile lucrătoare; pe durata valabilității lui, cartea funciară este blocată pentru alte operațiuni — garanția cumpărătorului că imobilul nu este înstrăinat între timp altcuiva.

Art. 35 din Legea nr. 7/1996

Da, în principiu — ipoteca nu stinge dreptul de a vinde, dar nici nu dispare prin vânzare: dreptul de ipotecă se menține asupra bunului în orice mână ar trece, iar dobânditorul răspunde cu acel bun pentru datoriile ipotecare. În practică însă, ipoteca este, de cele mai multe ori, însoțită de o interdicție de înstrăinare și de grevare, notată în cartea funciară, astfel că înstrăinarea imobilului se face cu acordul creditorului ipotecar: acesta stabilește atât condițiile în care bunul poate fi vândut — de regulă, cu stingerea creditului din preț —, cât și pe cele în care ipoteca este radiată. Notarul deslușește aceste condiții cu părțile și cu creditorul înainte de semnare.

Art. 2345, art. 2360 și art. 2361 din Codul civil

Vânzarea imobilelor se încheie în formă autentică tocmai pentru că dreptul urmează a fi înscris în cartea funciară. Pentru imobilele fără carte funciară deschisă este necesară mai întâi prima înregistrare, pe baza documentației cadastrale — o etapă prealabilă pe care notarul v-o poate explica exact pentru situația dumneavoastră.

Art. 1244 din Codul civil; Legea nr. 7/1996

Da, ambele rezultă din legi speciale: certificatul de performanță energetică trebuie prezentat la vânzarea clădirilor, potrivit legislației privind performanța energetică, iar la înstrăinarea unei locuințe dintr-un condominiu se prezintă adeverința privind achitarea la zi a cotelor de contribuție, potrivit legislației privind asociațiile de proprietari.

Legea nr. 372/2005; Legea nr. 196/2018

Pe lângă contractul de vânzare se autentifică și contractul de ipotecă în favoarea băncii — obligatoriu în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Ipoteca se înscrie în cartea funciară, iar onorariul ei se calculează la valoarea garantată.

Art. 2378 și art. 2346 din Codul civil

→ Vezi pagina „Taxe și onorarii”, secțiunea „Ipoteca și alte garanții”

Nu, dacă imobilul este bun comun: actele de înstrăinare sau de grevare având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soți. Bunurile proprii — de pildă cele dobândite prin moștenire sau donație — pot fi, în principiu, vândute singur. Excepția importantă este locuința familiei: fără consimțământul scris al celuilalt soț, niciunul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinței familiei și nici încheia acte prin care i-ar fi afectată folosința.

Art. 321–322, art. 340, art. 346 alin. (1) și art. 347 din Codul civil

Da, printr-o procură specială autentică, pentru că mandatul dat pentru un act autentic trebuie să îmbrace aceeași formă, iar pentru acte de înstrăinare mandatarul trebuie împuternicit expres. Notarul verifică în registrul național ca procura să nu fi fost revocată. Dacă mandantul a decedat, procura nu mai poate fi folosită.

Art. 2013 alin. (2) și art. 2016 alin. (2) din Codul civil; art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995

Când convin părțile — legea le lasă libertatea de a stabili momentul și modalitatea plății, iar înțelegerea se consemnează în contract. În lipsa unei stipulații, cumpărătorul trebuie să plătească prețul de îndată ce proprietatea este transmisă. Atenție, dacă ați cumpărat un bun și ați plătit prețul după momentul autentificării, trebuie să solicitați vânzătorului să vă înmâneze dovada încasării prețului care constă fie într-o declarație notarială fie într-un extras din contul său din care să rezulte creditarea cu suma reprezentând prețul.

Art. 1504, art. 1720 din Codul civil

Notarul public; după autentificare, cererea de înscriere se transmite din oficiu biroului de cadastru și publicitate imobiliară, fără vreun demers separat al cumpărătorului.

Legea nr. 7/1996

Legea permite identificarea prin pașapoarte „în condițiile legii” — formulă care privește în primul rând cetățenii străini, care se legitimează cu pașaportul. Cetățenii români se identifică, de regulă, cu actul de identitate (buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie). Numai în cazul în care locuiți în străinătate și nu mai dețineți un act de identitate românesc vă puteți identifica cu pașaportul.

Art. 85 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 36/1995

Da, și încă pentru ambele părți. Vânzătorul trebuie să prezinte certificatul de atestare fiscală care atestă achitarea tuturor obligațiilor datorate bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este înregistrat fiscal bunul, inclusiv impozitul pe anul aferent înstrăinării. La rândul său, cumpărătorul trebuie să prezinte certificatul care atestă achitarea obligațiilor datorate bugetului local al unității unde își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru. Sancțiunea este cea mai severă cu putință: actele încheiate cu încălcarea acestor obligații sunt nule de drept. Certificatul se emite în cel mult două zile lucrătoare, este valabil 30 de zile și poate fi solicitat și de notar, pe baza delegării date de contribuabil.

Art. 159 alin. (5), (5²) și (6) din Codul de procedură fiscală

Este dreptul unei persoane sau al statului de a cumpăra cu prioritate un bun. Regimul său general este reglementat de Codul civil, dar dreptul de preempțiune este instituit și prin legi speciale, printre altele la vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan, a terenurilor forestiere și a monumentelor istorice. Consecința practică pentru aceste bunuri este aceea că vânzarea către un terț se poate face numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege. Uneori calitatea de monument istoric nu rezultă din documentele de proprietate sau din cartea funciară. De aceea este important să comunicați notarului orice informație pe care o dețineți despre încadrarea bunului dumneavoastră în una dintre aceste categorii. Împreună cu notarul sau cu sprijinul lui veți parcurge procedura prealabilă prin care preemptorii sunt înștiințați și își pot exercita — sau nu — dreptul, astfel încât vânzarea făcută către un terț să fie valabilă.

Art. 1730–1733 din Codul civil; art. 4 din Legea nr. 17/2014, art. 53 din Codul silvic (Legea nr. 331/2024) și art. 4 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice

Calitatea de monument istoric se dobândește prin clasare, iar monumentele clasate sunt cuprinse în Lista monumentelor istorice, aprobată prin ordin al ministrului culturii, publicată în Monitorul Oficial și actualizată periodic sau în ordine de clasare publicate între momentele actualizării. Monumentele, zonele lor de protecție și zonele construite protejate se evidențiază în planurile de amenajare a teritoriului și în planurile urbanistice. Dacă aceste împrejurări nu reies din cartea funciară ori din actele și informațiile pe care i le prezentați, notarul nu are de unde să le cunoască. Comunicați-i, așadar, tot ce știți despre imobil pentru o imagine cât mai clară asupra situației juridice sau urbanistice a proprietății pe care doriți să o vindeți.

Legea nr. 422/2001

Clădirile expertizate tehnic sunt încadrate în patru clase de risc seismic. Încadrarea rezultă din raportul de expertiză tehnică realizat de experți atestați și, potrivit legii, se notează în partea a III-a a cărții funciare, astfel încât apare în extrasul pe baza căruia notarul încheie actul. La intrările clădirilor de locuință din clasa RsI se amplasează panouri de înștiințare. Pentru clădirile din clasa RsI, până la recepția lucrărilor de consolidare, este interzisă închirierea sau cedarea în folosință a locuințelor, precum și desfășurarea de activități care implică aglomerări de persoane în spațiile publice ale clădirii. Dacă lucrările de consolidare au fost finanțate prin programul național, înstrăinarea locuințelor în primii 5 ani de la recepție este condiționată de rambursarea sumelor alocate de la bugetul de stat, sub sancțiunea nulității absolute — sume notate, la rândul lor, în cartea funciară. Dacă imobilul nu a fost expertizat, dacă clasa de risc nu apare în cartea funciară sau nu rezultă din documentele prezentate, ea nu are cum să fie cunoscută de notar. Cereți vânzătorului informații despre expertizarea clădirii, mai ales la construcțiile mai vechi.

Art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) lit. c), art. 3¹, art. 5 alin. (2)–(3), art. 6 alin. (2) și art. 18 alin. (4), (6) și (8) din Legea nr. 212/2022

Ca regulă, nu — legea nu condiționează vânzarea de prezentarea unui certificat medico-legal. Atunci când comportamentul părților, indiferent de vârsta acestora, generează suspiciuni cu privire la lipsa discernământului, notarul public poate solicita un certificatul medico-legal psihiatric care atestă, la data examinării, capacitatea psihică a persoanei și, după caz, existența discernământului necesar pentru înțelegerea și asumarea unui act juridic concret. El nu stabilește prin el însuși valabilitatea actului și nu înlocuiește verificarea consimțământului și a capacității efectuată de notar. În cazul în care notarul apreciază că partea nu poate exprima un consimțământ serios, liber și în cunoștință de cauză, va respinge încheierea actului sau finalizarea procedurii.

Art. 86 alin. (1) și art. 92 din Legea nr. 36/1995; art. 1204–1205 din Codul civil

Legea nu impune forma autentică pentru valabilitatea promisiunii de vânzare. Forma autentică aduce însă avantaje concrete: forța probantă superioară a înscrisului autentic și, pentru sumele datorate sau alte obligații ce urmează a fi executate, puterea de titlu executoriu a actului care constată o creanță certă și lichidă.

Art. 1669 din Codul civil; art. 100 și art. 101 din Legea nr. 36/1995

Partea care și-a respectat obligațiile poate cere instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite — dreptul la acțiune se prescrie în 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. Alternativ, puteți declara rezoluțiunea și puteți pretinde dublul arvunei primite de vânzător.

Art. 1669 și art. 1544 alin. (2) din Codul civil

Depinde de ce au prevăzut părțile — de aceea clauza privind creditul ar trebui negociată expres în antecontract. Ca reper legal, arvuna se restituie când contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea vreuneia dintre părți; dacă neobținerea creditului este calificată drept neexecutare nejustificată, arvuna poate fi reținută.

Art. 1544 și art. 1546 din Codul civil

Da, dacă promitentul este înscris în cartea funciară ca titular al dreptului, iar antecontractul prevede termenul în care urmează a fi încheiat contractul — fără termen, cererea de notare se respinge. Notarea informează pe oricine consultă cartea funciară despre existența promisiunii.

Art. 906 din Codul civil

Cel puțin: termenul încheierii contractului (cerut și pentru notarea în cartea funciară), prețul și regimul avansului sau al arvunei. La autentificare, notarul deslușește raporturile dintre părți, verifică identitatea lor și situația imobilului și vă dă îndrumările necesare asupra efectelor actului. Înainte de a semna, este important să discutați cu notarul despre toate îngrijorările dumneavoastră, despre toate lucrurile pe care nu le înțelegeți sau considerați că nu sunt suficient acoperite (termene, scadențele, garanțiile, obligațiile părților, moneda în care se face plata și schimbul valutar, etc) pentru a primi lămuririle necesare.

Art. 906 și art. 1544–1545 din Codul civil; art. 80 și art. 85 din Legea nr. 36/1995

→ Vezi și „Ghidul cumpărătorului de locuințe” — informații utile pentru protecția consumatorilor

Dreptul de a accepta moștenirea se exercită în termen de un an de la deces — succesibilul care nu îl exercită este prezumat că renunță. Procedura în sine poate fi deschisă și dezbătută și mai târziu, dacă moștenitorii au acceptat tacit moștenirea în termenul de opțiune succesorală. Dacă succesiunea nu este dezbătută și finalizată în doi ani de la deces, moștenitorii datorează un impozit de 1% din valoarea masei succesorale.

Art. 1103 din Codul civil; art. 106 alin. (2) din Legea nr. 36/1995; art. 111 din Codul fiscal

→ Vezi pagina „Dezbaterea succesorală”

La un notar public dintr-un birou situat în circumscripția tribunalului în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu; procedura se soluționează numai la sediul biroului. La moștenirile succesive, moștenitorii pot alege între notarii competenți pentru autorul decedat cel din urmă.

Art. 15 lit. a) și b) din Legea nr. 36/1995

Da — cererea poate fi făcută de orice succesibil. Notarul citează apoi pe toți cei cu vocație la moștenire, iar dacă există testament, și pe legatari și executorul testamentar; procedura se desfășoară cu toți cei îndreptățiți, care pot fi însă reprezentați prin mandatar cu procură autentică.

Art. 105 alin. (4), art. 106 alin. (1) și art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995

Durata nu este fixată de lege — depinde de numărul termenelor, al moștenitorilor și de lămurirea masei succesorale. Onorariul se calculează la valoarea masei succesorale, pe tranșe, pe fiecare dosar.

Anexa nr. 3 la Normele privind tarifele de onorarii

→ Vezi pagina „Taxe și onorarii”, secțiunea „Dezbaterea succesorală”

Moștenirea se cuvine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului — descendenți, ascendenți și colaterali (copii, nepoți și succesorii lor, părinți, bunici, străbunici, frați, surori, unchi, mătuși, veri – toți, cu excepția descendenților, până la gradul al patrulea). Soțul supraviețuitor primește un sfert în concurs cu descendenții, iar descendenții, indiferent de număr, culeg împreună trei sferturi și împart în mod egal când vin în nume propriu. În lipsa descendenților, cotele soțului cresc, potrivit clasei cu care vine în concurs. Cotele sunt stabilite de Codul civil și vă vor fi comunicate de notarul public investit cu soluționarea dosarului succesoral.

Art. 963, art. 972 și art. 975 din Codul civil

Acceptarea poate fi expresă — printr-un înscris — sau tacită, prin acte pe care succesibilul nu le putea face decât în calitate de moștenitor. Renunțarea nu se presupune: ea se face în formă autentică, la orice notar public, și se înscrie în registrul național notarial pentru informarea terților.

Art. 1108, art. 1110 și art. 1120 din Codul civil

Procedura notarială este clădită pe acord — încheierea finală consemnează declarațiile și acordul moștenitorilor cu privire la întinderea masei succesorale și drepturile ce se cuvin fiecăruia. Dacă apar neînțelegeri, drepturile se stabilesc pe cale judecătorească, iar certificatul de moștenitor se eliberează pe baza hotărârii judecătorești rămase definitivă.

Art. 113 și art. 116 din Legea nr. 36/1995

Pentru bunurile omise, notarul poate relua procedura cu acordul tuturor moștenitorilor — prezumat pentru cel care, legal citat, nu se opune — și eliberează un certificat de moștenitor suplimentar. Cel omis dintre moștenitori poate cere instanței anularea certificatului și stabilirea drepturilor sale; părțile se pot adresa și notarului pentru o convenție notarială prin care drepturile tuturor părților să fie recunoscute. Calea notarială este preferabilă din perspectiva costurilor și a termenului de soluționare.

Art. 119 și art. 120 din Legea nr. 36/1995

Masa succesorală se constată de notar pe baza declarațiilor moștenitorilor și a tuturor probelor administrate în cauză — iar pentru actele notariale dispărute există procedura reconstituirii. Notarul vă va îndruma ce dovezi pot fi aduse pentru fiecare bun și cum le puteți obține.

Art. 113 și art. 157 din Legea nr. 36/1995

La dezbaterea succesiunii, notarul verifică registrele naționale notariale, în care sunt înscrise testamentele autentice și, dacă există testament, citează legatarii și executorul testamentar. Dacă este însă un testament olograf, notarul nu are cum să cunoască despre existența lui dacă nu este în posesia dumneavoastră și nu i-l prezentați. Este unul dintre motivele pentru care testamentul autentic oferă siguranță.

Art. 106 alin. (1) din Legea nr. 36/1995; art. 1051 alin. (3) din Codul civil

Da, dar cu o limită legală importantă: moștenitorii legali și legatarii universali răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia — nu cu averea lor proprie. Legatarul cu titlu particular răspunde pentru pasivul moștenirii cu bunurile ce formează obiectul legatului în condițiile legii. Verificați cu notarul care are pe rol dosarul succesoral pentru a afla care este pasivul succesoral și în ce limite sunteți ținuți să răspundeți.

Art. 1114 alin. (2) din Codul civil

Un bun determinat nu poate fi vândut înainte de a se stabili cui aparține — certificatul de moștenitor este cel care face dovada proprietății. Se pot vinde însă drepturile succesorale ca atare, printr-un contract de vânzare a moștenirii, obligatoriu în formă autentică; atenție: un asemenea act valorează acceptare a moștenirii.

Art. 120 alin. (1) din Legea nr. 36/1995; art. 1747 și art. 1110 din Codul civil

Legea nu ierarhizează — sunt acte cu efecte diferite, iar alegerea depinde de scopul urmărit. Donația transmite bunul cu titlu gratuit și poate fi revocată pentru ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor; întreținerea transmite bunul în schimbul prestațiilor de întreținere și îngrijire; vânzarea — în schimbul prețului. Alegerea potrivită situației dumneavoastră este exact obiectul unei consultații notariale.

Art. 1011 și art. 1020, art. 2254–2255 din Codul civil

→ Vezi pagina „Consultația juridică notarială”

Da — bunul poate fi donat sau vândut cu rezerva uzufructului sau a dreptului de abitație. Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altuia și de a-i culege fructele, conservându-i substanța; în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager, adică durează cel mult cât viața titularului. Abitația dă dreptul de a locui în locuință împreună cu familia.

Art. 703, art. 708 și art. 750 din Codul civil

Donația se autentifică obligatoriu, iar onorariul se calculează la valoarea bunului, pe tranșele aplicabile transferurilor imobiliare.

Art. 1011 din Codul civil; anexa nr. 2 la Normele privind tarifele de onorarii

→ Vezi pagina „Taxe și onorarii”

Creditorul întreținerii poate cere rezoluțiunea contractului — atât pentru neexecutarea fără justificare a obligației, cât și atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea în condiții conforme bunelor moravuri.

Art. 2263 din Codul civil

Descrieți notarului ce anume trebuie făcut în numele dumneavoastră — el vă va îndruma către forma potrivită. Rețineți regula: mandatul general permite doar acte de conservare și administrare; pentru înstrăinări, grevări sau alte acte de dispoziție, împuternicirea trebuie dată expres. Aduceți actul dumneavoastră de identitate, datele complete ale persoanei împuternicite și celelalte documente solicitate de notar pentru pregătirea procurii.

Art. 80 și art. 85 din Legea nr. 36/1995; art. 2016 din Codul civil

Nu. Procura este actul dumneavoastră, al mandantului; acceptarea mandatului de către mandatar poate rezulta chiar din executarea lui. Este suficient să indicați exact datele de identificare ale mandatarului.

Art. 2013 alin. (1) din Codul civil

Cât ați prevăzut în ea. Dacă nu ați prevăzut un termen, mandatul încetează în 3 ani de la încheiere.

Art. 2015 din Codul civil

Mandantul poate revoca mandatul oricând, expres sau tacit, chiar dacă a fost declarat irevocabil; împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeași afacere revocă mandatul inițial. Revocarea făcută la notar se înscrie în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor, pe care orice notar este obligat să îl verifice înainte de a întocmi un act prin mandatar — dacă procura a fost revocată, cererea se respinge.

Art. 2031 din Codul civil; art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995

Da — printr-o procură specială, în formă autentică, cu împuternicirea expresă de a înstrăina: mandatul dat pentru un act care cere forma autentică trebuie să respecte el însuși acea formă.

Art. 2013 alin. (2) și art. 2016 alin. (2) din Codul civil

Da. La cererea cetățenilor români, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României îndeplinesc anumite acte notariale. Pentru actele întocmite de notari sau autorități străine, vedeți întrebările despre apostilă și supralegalizare.

Art. 18 din Legea nr. 36/1995

Ori de câte ori legea sau instituția căreia îi este destinată declarația cere forma autentică — de la declarații cu conținut patrimonial până la cele cerute în proceduri administrative. Notarul vă poate spune, pentru situația concretă, dacă forma autentică este necesară sau dacă este suficientă legalizarea semnăturii.

Art. 78–80 din Legea nr. 36/1995

Da — redactarea înscrisurilor cu conținut juridic face parte din activitatea notarială, iar la actele pentru care onorariul este reglementat, redactarea este cuprinsă în onorariu, nu se plătește separat.

Art. 12 din Legea nr. 36/1995; art. 7 din Normele privind tarifele de onorarii

Legea notarială nu stabilește un termen general de valabilitate — durata poate rezulta din conținutul declarației sau din cerințele instituției căreia îi este destinată. Verificați cerința instituției și, la nevoie, cereți îndrumarea notarului.

Legea nr. 36/1995

Actul notarial român poate fi folosit în străinătate după aplicarea apostilei — pentru statele părți la Convenția de la Haga — sau a supralegalizării, pentru celelalte; traducerea se face potrivit cerințelor statului de destinație. Detaliile sunt la categoria „Acte destinate utilizării în străinătate”.

Art. 279–281 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995

Da, originalul este obligatoriu: notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părți, astfel cum au fost emise în starea lor inițială, după confruntarea copiei cu originalul. O copie după o altă copie nu poate fi legalizată.

Art. 152 alin. (1) din Legea nr. 36/1995

→ Vezi pagina „Legalizarea copiilor”

La autentificare, notarul verifică actul pe fond și pe formă, ia consimțământul părților asupra conținutului, iar înscrisul devine act autentic, cu forță probantă prevăzută de lege. La legalizarea semnăturii, notarul atestă doar că semnătura aparține persoanei care a semnat în fața sa — conținutul înscrisului rămâne al părții. De aceea legalizarea semnăturii este permisă numai pentru înscrisurile pentru care legea nu cere forma autentică.

Art. 90–92 și art. 149 din Legea nr. 36/1995

→ Vezi paginile „Procedura autentificării” și „Legalizarea semnăturii”

Pentru copiile legalizate de pe înscrisurile pe care le prezentați dumneavoastră, legea nu stabilește un termen de valabilitate — copia atestă conformitatea cu originalul la data legalizării, iar instituția căreia i-o prezentați poate avea cerințe proprii privind vechimea documentelor. Copiile certificate sau legalizate eliberate din arhivele notariale au însă, prin lege, un termen de valabilitate de 6 luni.

Art. 152 alin. (6) din Legea nr. 36/1995

Testatorul își dictează dispozițiile în fața notarului, care se îngrijește de scrierea actului și apoi îl citește testatorului sau i-l dă să îl citească; dacă aveți deja un testament redactat, notarul vă dă îndrumările necesare privind legalitatea, eficacitatea și consecințele lui, apoi îl tehnoredactează. După citire, declarați că actul exprimă ultima dumneavoastră voință și îl semnați. Puteți fi asistat de unul sau doi martori.

Art. 94 din Legea nr. 36/1995

Oricând — testamentul este act esențialmente revocabil. Revocarea expresă se face printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior, iar revocarea se înscrie de îndată în registrul național notarial.

Art. 1034 și art. 1051 din Codul civil

Puteți dispune liber, dar numai în limita cotității disponibile. Dezmoștenirea este permisă de lege, însă soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați sunt moștenitori rezervatari: rezerva fiecăruia — jumătate din cota sa legală — li se cuvine chiar împotriva voinței defunctului, iar liberalitățile care o încalcă sunt supuse reducțiunii.

Art. 1074, art. 1086–1088 și art. 1092 din Codul civil

Da — prin legat puteți gratifica orice persoană, rudă sau nu, în limita cotității disponibile, adică a părții din moștenire care nu este rezervată prin lege moștenitorilor rezervatari.

Art. 1089 din Codul civil

Orice înstrăinare a bunului care face obiectul unui legat cu titlu particular, consimțită de testator, revocă implicit legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat — vânzarea bunului de către testator valorează, așadar, răzgândire.

Art. 1068 alin. (2) din Codul civil

Prin acordul ambilor soți, la notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune. Divorțul cu copii minori este posibil dacă soții convin asupra tuturor aspectelor: exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, locuința copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare — iar raportul de anchetă psihosocială confirmă că acordul este în interesul copiilor.

Art. 375 din Codul civil

→ Vezi pagina „Divorțul prin acordul soților”

Cererea se depune de soți împreună — la notar, ea poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. Notarul acordă un termen de reflecție de 30 de zile, la împlinirea căruia soții se prezintă personal, iar notarul verifică dacă stăruie să divorțeze și dacă consimțământul este liber și neviciat.

Art. 376 din Codul civil

Onorariul minim este de 750 de lei pentru divorțul fără copii minori și de 1.200 de lei pentru cel cu copii minori.

Anexa nr. 1 la Normele privind tarifele de onorarii

→ Vezi pagina „Taxe și onorarii”

Alegerea este individuală: fiecare dintre soți poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior — fără a fi nevoie de acordul celuilalt. Dacă soții nu aleg, fiecare păstrează numele purtat în timpul căsătoriei.

Art. 383 din Codul civil, astfel cum a fost modificat în 2026

La împlinirea termenului de reflecție, notarul verifică dacă soții stăruie în cererea de divorț. Dacă unul dintre ei nu mai stăruie sau condițiile legii nu sunt îndeplinite, notarul respinge cererea; împotriva refuzului nu există cale de atac, dar soții se pot adresa instanței de judecată.

Art. 376 și art. 378 din Codul civil

Da — bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act autentic notarial, în caz de bună învoială, chiar și în timpul căsătoriei. Partajul poate fi încheiat și după desfacerea căsătoriei. El este însă un act distinct de certificatul de divorț, cu taxele aferente lui. Este important să comunicați notarului la depunerea cererii de divorț despre intenția de a partaja bunurile comune pentru ca, în perioada de reflecție, acesta să poată pregăti documentația necesară partajului.

Art. 358 din Codul civil

În regimul comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data dobândirii. Rămân proprii, printre altele: bunurile dobândite prin moștenire sau donație — dacă dispunătorul nu a prevăzut că vor fi comune —, bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiei.

Art. 339 și art. 340 din Codul civil

Da — alegerea unui alt regim decât comunitatea legală se face prin convenție matrimonială, încheiată obligatoriu prin înscris autentic notarial, înainte sau în timpul căsătoriei. După cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, soții pot înlocui sau modifica regimul existent ori de câte ori doresc, cu respectarea acelorași condiții de formă. Care regim vi se potrivește este o întrebare pentru o consultație notarială, acest lucru trebuie stabilit după o analiză temeinică a situației dumneavoastră.

Art. 329, art. 330 și art. 369 din Codul civil

→ Vezi pagina „Consultația juridică notarială”

Da — în caz de bună învoială, partajul se face prin act autentic notarial; pentru imobile, forma autentică este obligatorie. Participarea tuturor este obligatorie: partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută. Bunurile omise pot face oricând obiectul unui partaj suplimentar.

Art. 358, art. 680 alin. (2) și art. 684 din Codul civil

Da — la partaj, bunul poate fi atribuit unuia dintre coproprietari, care îi despăgubește pe ceilalți cu o sultă reprezentând echivalentul valoric al cotelor lor. Onorariul notarial al partajului se calculează la valoarea cotelor dobândite peste cota deținută.

Art. 680 din Codul civil; anexa nr. 2 pct. III la Normele privind tarifele de onorarii

Față de bancă, creditul rămâne guvernat de contractul de credit — partajul între soți nu poate, singur, să schimbe cine răspunde față de creditor. Între soți, datoriile se lămuresc la lichidarea regimului matrimonial, iar creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului au dreptul la acțiune prevăzut de lege. Situațiile concrete cer analiza contractului de credit împreună cu notarul și banca.

Art. 369 alin. (3) din Codul civil; art. 1270 din Codul civil

Regula: minorul iese din țară doar însoțit de o persoană majoră și cu acordul părinților, astfel:

• cu ambii părinți – fără alte formalități;
• cu un singur părinte – cu declarația autentificată a celuilalt părinte (valabilă max. 3 ani de la întocmire) sau dovada decesului acestuia; declarația nu e necesară dacă părintele însoțitor exercită singur autoritatea părintească (hotărâre definitivă);
• cu un terț însoțitor – cu declarația autentificată a ambilor părinți (sau a părintelui îndreptățit), care include și datele însoțitorului, valabilă max. 3 ani;
• excepții – poate călători neînsoțit: minorul de 16 ani împliniți, cu acordul părinților în formă autentică, sau fără acord dacă are domiciliul/reședința în țara de destinație.

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate

Da. Minorul are capacitate de folosință de la naștere, deci poate dobândi orice bun, inclusiv imobile. Diferă doar mecanismul de încheiere a actului:

• sub 14 ani — actul se încheie de reprezentantul legal, în numele minorului;
• 14–18 ani — actul se încheie de minor personal, cu încuviințarea scrisă a părinților sau, după caz, a tutorelui.

Pentru cumpărare, fiind un act ce depășește dreptul de administrare, este necesară și autorizarea instanței de tutelă. Instanța acordă autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. Pentru primirea prin donație, oferta se acceptă de reprezentantul legal (sub 14 ani) sau de minor cu încuviințarea ocrotitorului legal (peste 14 ani).

Art. 34–35, art. 41, art. 43, art. 1013, art. 144, art. 145 și art. 146 din Codul civil

Da, dar cu garanțiile prevăzute de lege. Pentru minorul care nu a împlinit 14 ani, acceptarea se face prin reprezentantul legal. Acceptarea moștenirii este act de dispoziție, pentru care este necesară autorizarea instanței de tutelă. Minorul care a împlinit 14 ani acceptă personal, cu încuviințarea scrisă a ocrotitorului legal. Ca regulă, orice act de dispoziție impune autorizarea de către instanță. Consultați notarul cu privire la natura actelor ce urmează a fi încheiate de către minor.

Art. 143, art. 144 alin. (2), art. 146 și art. 1114 alin. (2) din Codul civil; jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Apostila este necesară pentru actele folosite în statele părți la Convenția de la Haga; pentru actele notariale, ea se aplică de Camerele Notarilor Publici, prin birourile apostilă și supralegalizare de la sediile lor. Fac excepție statele cu care România are tratate de scutire de această formalitate.

Art. 279–281 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995

Amândouă atestă veracitatea semnăturii, calitatea celui care a îndeplinit actul și identitatea sigiliului — niciuna nu certifică conținutul actului. Apostila se aplică pentru statele părți la Convenția de la Haga, într-o singură etapă; supralegalizarea, pentru celelalte state, în etape succesive: Camera, Ministerul Afacerilor Externe și misiunea diplomatică a statului de destinație.

Art. 279 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995

Procura făcută la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României are efecte similare actului notarial întocmit de notarul public din România și se poate folosi direct. Actele întocmite de autorități străine se folosesc după apostilare sau, după caz, supralegalizare în statul de origine — cu excepția statelor cu care există tratate de scutire — și după traducerea lor, potrivit legii. Actele întocmite de autorități străine (inclusiv notari publici din alte state) trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond impuse de legea română pentru folosirea lor în România. Atenție, apostila sau supralegalizarea nu certifică conținutul actului.

Art. 18 din Legea nr. 36/1995; art. 279–280 din Regulamentul de aplicare